Simbol alchimic, ”materie a înţelepţiilor, lupul cenuşiu al filozofilor”, cum îl consideră Basilius Valentinus. Antimoniul ar corespunde penultimei etape străbătute de alchimist în căutarea aurului filozofal. Mai este considerat şi fiul natural al lui Saturn; iubit cu înflăcărare de Venus, el este rădăcina metalelor; legăturile sale cu Saturn şi Mercur îl înrudesc cu smaraldul.

Antimoniul ar simboliza, din punct de vedere analitic, o stare foarte apropiată de perfecţiune din evoluţia unei fiinţe, cărei însă i-ar rămâne să depăşească etapa cea mai dificilă, când se petrece ultima transformare a plumbului în aur şi când cei mai mulţi se poticnesc. Antimoniul exprimă posibilitatea unui elan suprem, dar şi pe aceea a unui eşec definitiv; de unde şi culoarea lui simbolică, cenuşiul, şi imaginea lui mitologică, o Diană încântătoare sau monstruoasă.

vezi şi alt simbol



BIBLIOGRAFIE:

Evseev, I., (1994) Dicţionar de simboluri şi arhetipuri culturale, Editura Amarcord, Timişoara