Pasăre fabuloasă care ţine în egală măsură de grifon şi de fenix. După tradiţiile cunoscute, credinţa în existenţa păsării anqa pare a fi de origine arabă, şi se ştie că anticii plasau fenixul în deşertul Arabiei. Odată cu apariţia islamismului, anqa îşi află consacrarea definitvă într-o tradiţie consemnată de Ibn Abbas (Câmpiile de aur): ”Profetul ne-a spus într-o zi: în vremurile de la începuturile lumii, Dumnezeu a zămislit o pasăre de o frumuseţe nemaivăzută, împodobind-o cu toate darurile desăvârşirii. Dumnezeu a plăsmuit apoi partea femeiască după chipul părţii bărbăteşti şi a dat perechii numele de anqa.” mai târziu, anqa a fost asimilată cu simorgh-ul persanilor.

Sub diferitele sale nume, pasărea anqa simbolizează acea parte a fiinţei umane menită să se unească mistic cu divinitatea. În această unire în care se aboleşte orice distincţie, anqa este atât creatorul, cât şi creatura spirituală.

vezi şi alt simbol



BIBLIOGRAFIE:

Evseev, I., (1994) Dicţionar de simboluri şi arhetipuri culturale, Editura Amarcord, Timişoara