Anotimpurile au fost reprezentate în diferite feluri în operele de artă: primăvara, printr-un miel, un ied, un arbust sau cununiţe de flori; vara, printr-un balaur ce scuipă flăcări, un snop de grâu sau o seceră; toamna, printr-un iepure, o coardă de viţă sau coarne ale abundenţei din care se revarsă fructele; iarna, printr-o salamandră, o raţă sălbatică, flăcările din vatră etc.

Primăvara este închinată lui Hermes, trimisul zeilor; vara îi aparţine lui Apollo, zeul solar; toamna este a lui Dionysos, zeul culesului viilor; iarna este consacrată lui Hefaistos, zeul metalelor şi al meşteşugurilor legate de foc.

Succesiunea anotimpurilor, la fel ca aceea a fazelor lunii, marchează ritmul vieţii, etapele unui ciclu de dezvoltare: naştere, creştere, maturitate, declin; ciclu corespunzător fiinţelor umane, precum şi societăţilor şi civilizaţiilor pe care acestea le-au creat. Succesiunea anotimpurilor ilustrează şi mitul eternei reîntoarceri. Ea simbolizează alternanţa ciclică şi veşnica reîncepere.

vezi şi alt simbol



BIBLIOGRAFIE:

Evseev, I., (1994) Dicţionar de simboluri şi arhetipuri culturale, Editura Amarcord, Timişoara