Animalul, ca arhetip, reprezintă straturile profunde ale inconştientului şi ale instinctului. Animalele sunt simboluri ale principiilor şi forţelor cosmice, materiale sau spirituale; de plidă, semnele Zodiacului, care evocă energiile cosmice. Zeii egipteni au capete de animale, trei dintre evanghelişti sunt simbolizaţi prin animale, iar Duhul Sfânt este reprezentat printr-un porumbel. Animalele au legături cu toate cele trei niveluri ale universului: infern, pământ şi cer. Mitologia maya prezintă, de exemplu, un crocodil care deschide o gură uriaşă de monstru htonian, pentru a înghiţi soarele.

Animalul, fiara care zace în noi şi care i-a pus adesea în încurcătură pe moraliştii iudeo-creştini, este ansamblul forţelor profunde care ne animă şi în primul rând libidoul. Odată cu naşterea psihanalizei, Jung sublinia: ”Mulţimea simbolurilor animale în religiile şi artele din toate timpurile nu relevă numai importanţa simbolului. Ea arată, de asemenea, cât este de important pentru om să integreze în viaţa sa conţinutul psihic al simbolului, adică instinctul...Animalul, care este în om psihicul său instinctual, poate deveni primejdios atunci când nu este recunoscut şi integrat în viaţa individului. Acceptarea sufletului animal este condiţia unificării individului şi a înfloririi sale.”

Animalele care intervin atât de frecvent în vise şi în arte, constituie identificări parţiale cu omul; aspecte, imagini ale naturii sale profunde, ale instinctelor sale îmblânzite sau nu. Fiecare corespunde unei părţi a naturii umane, integrată sau care trebuie integrată în unitatea armonioasă a persoanei.

vezi şi alt simbol



BIBLIOGRAFIE:

*.* (2009) Dicţionar de simboluri (coord. Jean Chevalier, Alain Gheerbrant), Editura Polirom, Iaşi
Evseev, I., (1994) Dicţionar de simboluri şi arhetipuri culturale, Editura Amarcord, Timişoara