Crucea sau nodul magic denumit Cel Viu este un element foarte frecvent utilizat în iconografia contrariilor. Ar putea reprezenta, datorită ovalului care domină crucea, soarele, cerul şi pământul la nivel microcosmic. Interpretată într-un mod mai tradiţionalist, ea este ”simbolul milioanelor de ani ale vieţii viitoare. Cercul său este imaginea perfectă a ceea ce nu are nici început, nici sfârşit: reprezintă sufletul care este veşnic, provenind din substanţa spirituală a zeilor; crucea figurează starea de transă în care se zbătea iniţiatul, mai exact, înfăţişează moartea, răstignirea alesului, în anumite temple iniţiatul fiind culcat de către preoţi pe un pat în formă de cruce. Oricine deţinea cheia geometrică a misterelor ezoterice, al cărei simbol era tocmai această cruce cu toartă, ştia să deschidă porţile lumii morţilor şi putea pătrunde semnificaţia tainică a vieţii veşnice.”

Zeii şi regii (Isis aproape întotdeauna) au în mână un ankh, pentru a arăta că posedă viaţa şi că sunt deci nemuritori; defuncţii îl ţin în mână în ceasul psihostaziei sau în barca solară, ca semn că imploră zeii să le acorde nemurirea. Această cruce mai simboliza şi centrul din care se revarsă calităţile divine şi elixirurile dătătoare de nemurire: a o lua în mână înseamnă a se adăpa chiar de la izvorul vieţii fără de moarte. Uneori era ţinută de toartă - mai ales în cursul ceremoniilor funebre, evoca atunci forma unei chei şi era într-adevăr cheia care deschidea uşa mormântului spre Câmpiile Aaru, spre lumea veşniciei. Mai este ţinută şi în mijlocul frunţii, între ochi; în acest caz, indică omul iniţiat în anumite mistere şi obligat să păstreze secretul; este deci cheia care ţine misterele la adăpost de profani.

Crucea cu ansă este adesea asociată cu nodul lui Isis, ca simbol al veşniciei, şi aceasta nu din cauza direcţiei liniilor drepte prelungite imaginar până la infinit, ci pentru că aceste linii converg către bucla închisă unde se întâlnesc. Această buclă simbolizează esenţa infinită a energiei vitale, identificată cu Isis, de la care purcede orice manifestare de viaţă. De aceea, este purtată ca un talisman de toţi cei care vor să se împărtăşească din viaţa ei. Ankh-ul poate fi astfel asimilat cu pomul vieţii, cu trunchiul şi frunzişul lui.

vezi şi alt simbol



BIBLIOGRAFIE:

Evseev, I., (1994) Dicţionar de simboluri şi arhetipuri culturale, Editura Amarcord, Timişoara