Corespondentul latin al cuvântului era annus. Anumiţi autori l-au apropiat pe acesta din urmă de anus (inel) şi apoi, prin extensie, de ciclul zodiacal. La începutul noului an, se înălţau rugăciuni zeiţei Anna Perenna (inelul anilor?). Simbolizată de cerc şi de ciclu, semnificaţia anului coincide cu cea a Zodiacului. Urmând imaginea uroborosului grecesc - şarpele care îşi muşcă propria coadă şi care este jumătate alb şi jumătate negru -, astrologii împart anul într-o emisferă masculină, spirituală, care merge de la echinocţiul de toamnă până la cel de primăvară şi al cărei mijloc (adică solstiţiul de iarnă) este poarta zeilor, şi una feminină, materială, care ţine de la echinocţiul de primăvară la cel de toamnă, al cărei centru (solstiţiul de vară) este poarta oamenilor.

În general, anul simbolizează măsura unui proces ciclic complet. El are, într-adevăr, fazele sale ascendentă şi descendentă, evolutivă şi involutivă, şi anunţă o reîntoarcere periodică a aceluiaşi ciclu. Anul este modelul redus al ciclului cosmic. Iată de ce el poate să semnifice nu doar cele 365 de zile ale anului solar, ci şi orice ansamblu ciclic. Faptul de a-i adăuga o unitate (o zi), în afara sporului cvadrienal, simbolizează ieşirea din ciclu, adică moartea şi nemişcarea sau permanenţa şi eternitatea. 

vezi şi alt simbol



BIBLIOGRAFIE:

Evseev, I., (1994) Dicţionar de simboluri şi arhetipuri culturale, Editura Amarcord, Timişoara