Hrană dătătoare de nemurire, ambrozia reprezintă, împreună cu nectarul, un privilegiu al Olimpului. Zei, zeiţe şi eroi se hrănesc cu ambrozie, oferind-o până şi propriilor cai. Calităţile ei miraculoase fac din ea un balsam care vindecă orice rană şi care poate feri trupul morţilor de descompunere. Dar vai de muritorul care ar îndrăzni să se înfrupte nepoftit din ambrozie, căci îl pândeşte pedeapsa lui Tantal. Zeii vedici sunt mai îngăduitori şi muritorul care gustă din soma sau amrita poate în felul acesta să ajungă la cer.

Făptura devine substanţa din care s-a hrănit. Sensul acest este reluat de mistica creştină: ambrozia devine euharistie, trupul Dumnezeului Mântuitor, adevărata pâine a îngerilor.

vezi şi alt simbol



BIBLIOGRAFIE:

*.* (2009) Dicţionar de simboluri (coord. Jean Chevalier, Alain Gheerbrant), Editura Polirom, Iaşi
Evseev, I., (1994) Dicţionar de simboluri şi arhetipuri culturale, Editura Amarcord, Timişoara