În tradiţia creştină, ideii de purificare prin renunţarea la consumarea de sânge i se adaugă aceea de penitenţă şi de ispăşire. Sângele, simbol al poftelor trupeşti, este considerat principala sursă a păcatului, ispăşirea va consta deci în renunţarea la sursă, în renunţarea la păcat în însuşi principiul său. Viaţa se va concentra doar asupra izvoarelor sale spirituale, asupra relaţiilor cu divinul, cu ceea ce nu se arată. Abstinenţa, sub dublul ei aspect, purificator şi ispăşitor, se prezintă ca o cale spre interioritate. Astfel, tradiţia creştină se întâlneşte cu cea orientală.

La japonezi, abstinenţa este o metodă de purificare ce permite dobândirea unei purităţi pozitive, prin evitarea prihănirii. Ea trebuie practicată nu atât de laici, cât de preoţi. Constă în respectarea anumitor interdicţii: evitarea oricărui contact cu moartea, boala, doliul, claustrarea în propria locuinţă spre a rămâne departe de zgomot, dans, cântece, pe scurt, la distanţă de orice fel de activităţi exterioare susceptibile să întineze.

vezi şi alt simbol



BIBLIOGRAFIE:

*.* (2009) Dicţionar de simboluri (coord. Jean Chevalier, Alain Gheerbrant), Editura Polirom, Iaşi
Evseev, I., (1994) Dicţionar de simboluri şi arhetipuri culturale, Editura Amarcord, Timişoara