În Iliada, spălarea mâinilor este un gest de purificare rituală. Prin abluţiune, omul asimilează virtuţile izvorului: celui care se udă cu apă i se transmit diversele ei proprietăţi; apa purifică, stimulează, vindecă şi fecundează. Abluţiunea este un mijloc de a-şi însuşi forţa nevăzută a apelor.

În toate religiile, la astfel de abluţiuni se recurge înaintea sacrificiilor. Abluţiunile rituale sunt un simbol al purificării prin apă. Etimologic: ele te curăţă de noroiul cu care eşti acoperit. În evanghelie, Pilat se spală pe mâini ca să le arate tuturor că s-a curăţit de orice vinovăţie şi răspundere în luarea unei hotărâri juridice îndoielnice. Încă din imnurile homerice îşi făcuse loc ideea că abluţiunea nu este suficientă pentru curăţarea conştiinţei de greşelile morale; puritatea sufletului este cu totul altceva decât curăţenia pielii; aceasta din urmă nu este decât un simbol al celeilalte: celui rău, întreg Oceanul nu i-ar putea şterge murdăria sufletului.

vezi şi alt simbol



BIBLIOGRAFIE:

*.* (2009) Dicţionar de simboluri (coord. Jean Chevalier, Alain Gheerbrant), Editura Polirom, Iaşi
Evseev, I., (1994) Dicţionar de simboluri şi arhetipuri culturale, Editura Amarcord, Timişoara