Fiinţă fabuloasă din mitologia greacă, jumătate bărbat şi jumătate femeie. După Platon ("Banchetul"), scindarea celor două jumătăţi ar fi dus la apariţia dragostei ca atracţie reciprocă şi ca tendinţă de reunificare a lor. Este simbolul nediferenţierii originare, al ambivalenţei, armonizării şi contopirii contrariilor ("coincidentia oppositorum"), totalităţii, autarhiei, plenitudinii, al (bi-)unităţii divine.

Androginul este adesea reprezentat ca o fiinţă dublă, având atributele ambelor sexe, încă unite, dar pe punctul de a se separa. Orice divinitate - vechile teogonii greceşti o demonstrează din plin - este bisexuală, de unde lipsa nevoii de partener pentru procreaţie. Acest androgin ritual reprezintă, aşa cum subliniază Mircea Eliade, ”totalitatea forţelor magico-religioase solidare ale celor două sexe”. Androginia, semn al totalităţii, apare atât la sfârşitul, cât şi la începutul lumii. Potrivit viziunii ecatologice a mântuirii, fiinţa redobândeşte o plenitudine în care separarea sexelor se anulează - aspect pe care îl evocă taina căsătoriei, în nenumărate texte tradiţionale, trimiţând astfel la imaginea lui Shiva înlănţuind-o pe Shakti. Simbolurile hinduse se referă nu doar la androginul primordial, ci şi la întoarcerea finală la această nediferenţiere, la această unitate.

A deveni unitar este ţelul vieţii omeneşti, Origen şi Grigore de Nyssa au desluşit în primul om creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu o fiinţă androgină. Îndumnezeirea la care omul a fost chemat îl face să redobândească această androginie, pierdută de Adam cel scindat şi recuperată de noul Adam, cel slăvit. În Noul Testament, mai multe texte se referă la această unitate.

-

vezi şi alt simbol



BIBLIOGRAFIE:

*.* (2009) Dicţionar de simboluri (coord. Jean Chevalier, Alain Gheerbrant), Editura Polirom, Iaşi
Evseev, I., (1994) Dicţionar de simboluri şi arhetipuri culturale, Editura Amarcord, Timişoara